Oare copiii chiar au un înger păzitor?

Pot răspunde din tot sufletul: DA! Nu am nici o urma de îndoială că cei mici sunt mereu ocrotiţi de ceva sau cineva, altfel nu ştiu cum fetiţa mea de 5 ani ar fi putut scăpa doar cu nişte zgârieturi în urma unei căzături de la peste 2 m jumătate.

Sâmbătă la prânz am plecat cu toţii veseli de acasă pentru a sărbătorii împreună cu prietena mea ziua fetiţei sale într-un parc nu departe de casa noastră( fiind şi ziua soţului meu şi o zi superbă afară, nimic nu ar fi putut să ne strice ziua…credeam noi).

Ajungem acolo, Alexandra vrea pufuleţi, eu o cert ca nu a mâncat mâncare, mănâncă cu greu câteva guri de sandwich şi mă roagă să o las să se joace cu ceilalţi copii. Nu vreau să mă mai lupt cu ea aşa că îi dau permisiunea să li se alăture, urmărind-o în fiecare secundă…fără să vreau eram foarte agitată şi nu ştiam de ce…aveam să aflu câteva secunde mai târziu când o văd că apare de undeva din spatele topoganului cu un pahar de plastic în mână şi începe să urce nişte scări circulare pentru a ajunge in vârful locului de joacă. Înmărmurită îi spun soţului să fugă la ea să o prindă că va cădea…el se amuză de cât sunt de paranoică, dar înainte să isi termine fraza, o văd cum încearcă să îşi aşeze paharul (plin cu pufuleţi, am aflat ulterior) înainte de a trece de pe scări pe partea plană a jocului şi piciorul îi alunecă iar ea se duce cu capul în jos…în zbor…nu ştiu prin ce minune, i se agaţă piciorul de o  scară şi se întoarce în aer căzând pe mână şi faţă! Nu aş putea să spun cum am ajuns la ea şi cum am luat-o în braţe, pentru că în acele secunde creierul meu a suferit un scurtcircuit. Faţa ei drăgălaşă era plină de zgârieturi, ochiul umflat şi mânuţa rănită, iar ea plângea că nu o doare nimic să nu cumva să o ducem la doctor. Am înteles in acea clipă că viaţa ţi se poate schimba într-o fracţiune de secundă, într-o clipă în care nimic nu anunţă vreo întâmplare ieşită din comun, că trebuie să mulţumim in fiecare zi pentru ce avem şi nu în ultimul rând am învăţat că oricât am fi de precauţi si grijulii cu copiii noştri, niciodată nu e de ajuns!